Compatibilitatile alimentare

Hrana ingerată este divizată în trei părţi. Partea intermediară, grosieră, se elimină. Partea mijlocie se transformă în constituenţi corporali. Partea subtilă devine hrană pentru minte.” (CHANDOGYA UPANISHAD VI.4.I)

In general o asociere alimentara este considerata incompatibila atunci cand procesul de digestie al unuia dintre elementele ascocierii interzice sistematic procesul de digestie al altui element si acesta chiar si atunci cand unul dintre alimente nu este prezent decat intr-o cantitate mica si chiar daca dispunem de o cantitate suficienta de energie vitala.

Astfel, cateva picaturi de zeama de lamaie de exemplu sunt suficiente pentru a se opune digestiei bucale a amidonoaselor. ( salata orientala poate fi un exemplu, cartoful nu poate fi digerat din cauza otetului )

De ce este important să combini corect alimentele?
Unul dintre principiile ayurvedice de bază ale dieteticii se referă la combinarea corectă a alimentelor, atât în dieta generală, cât şi în cursul aceleiaşi mese. Valoarea acestui vechi principiu este recunoscută astăzi de către nutriţioniştii moderni, care au redescoperit ei înşişi (validând astfel vechile învăţături ayurvedice) existenţa unor compatibilităţi, respectiv incompatibilităţi alimentare. La baza acestora stau două aspecte esenţiale.
Primul aspect este cel al selectivităţii şi compatibilităţii secreţiilor enzimatice. Transformările chimice la care sunt supuse alimentele în cursul digestiei se efectuează în prezenţa unor enzime existente în secreţiile produse de glandele digestive.
Compoziţia enzimatică a acestor secreţii este influenţată de natura alimentelor consumate. Spre exemplu, dacă ingerăm mai mult amidon (existent în cereale, cartofi) acesta va induce o creştere a concentraţiei de amilază în secreţiile salivară şi pancreatică (amilaza fiind enzima care descompune amidonul).
Al doilea aspect al compatibilităţii alimentare: alimentele, pentru a fi asimilate necesită timpi de digestie diferiţi.
Fructoza şi glucoza din fructe nu suferă nicio degradare chimică prealabilă: sunt direct asimilabile. Zaharoza din trestia de zahăr necesită o hidroliză sub acţiunea unei enzime intestinale (zaharaza) pentru a fi absorbită.
Amidonul suferă întâi acţiunea amilazei salivare, iar apoi şi a celei pancreatice, transformându-se în maltoză, care sub influenţa maltazei intestinale trece în glucoză simplă, care se poate absorbi. Astfel digestia amidonului este mult mai lungă decât cea a fructozei sau glucozei din fructe şi necesită şi mai multă „muncă” din partea organismului.
Grăsimile încetinesc digerarea oricăror alimente mâncate în cursul aceleiaşi mese. Astfel, proteinele „grase” (asociate cu grăsimi) sunt digerate mai lent decât proteinele „slabe” (neasociate cu grăsimi): brânza slabă se digeră mai lent ca brânza grasă.
Alimentele conţinând acizi necesită un timp de digestie prelungit, întrucât organismul trebuie în prealabil să-i neutralizeze.
De exemplu, fructele acide/acre se digeră mai lent decât cele semiacide sau dulci. Legumele verzi se digeră destul de repede întrucât nu au o concentraţie prea mare de proteine, lipide sau acizi.
Aici aveti un tabel, pe care va recomand sa il printati si sa il tineti ori pe frigider ori in bucatarie. Este Vital! 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: